Bolile gastro-intestinale ale animalelor de companie sunt problemele majore din cazuistica unui clinician veterinar din zilele noastre. Frecvenţa acestora se datorează în primul rând condiţiilor precare de întreţinere şi alimentaţiei inadecvate ale prietenilor patrupezi, gastro-enteropatiile fiind mai frecvente la câine decât la pisică. Care sunt etapele diagnosticării unei entităţi gastro-intestinale? Întrebare simplă, dar câteodată neglijată de clinician, evitarea unui amănunt poate să conducă la un diagnostic eronat, fără răspuns la tratamentul aplicat şi înrăutăţirea stării de sănătate a pacientului. Anamneza şi metodele semiologice aplicate uzual nu sunt suficiente pentru un diagnostic de certitudine în gastropatii şi enteropatii. Câteodată nici analizele biochimice efectuate, ecografia sau examenul radiologic - cu sau fără substanţă de contrast- nu conduc la conlcuzii clare, pe baza cărora s-ar putea aplica tratamentul corespunzător. Endoscopia vine în ajutorul clinicianului, nu ca şi o ultimă metodă de diagnosticare, ci mai degrabă ca o metodă care atestă întradevăr un diagnostic corect, coroborând toate datele obţinute prin examenele înşirate anterior.
Pentru a demonstra importanţa introducerii endoscopiei în diagnosticarea bolilor gastro-enterologice, vă prezentăm cazul lui Tano, un mascul de labrador retriever în vârstă de 6 ani. Anamneza ne-a oferit date despre tratamentele anterioare eşuate în cazul câinelui, care de 6 luni de zile are probleme gastro- intestinale. Câinele s-a prezentat cu o stare generală bună, fără modificări ale apetitului şi prezenta dischezie şi hematochezie. Dietele aplicate şi tratamentele medicamentoase efecuate până în momentul sosirii la clinica veterinară nu s-au soldat cu rezultate. Prin examenul general nu s-au constatat modificări. Hemoleucograma pacientului era fără modificări, din biochimia sanguină valoarea amilazei pancreatice era uşor peste limitele fiziologice maxim admise, în schimb insuficienţa pancreatică exocrină nu este diagnosticul de certitudine care să explice patologia câinelui. Ecografia în acest caz nu era o alternativă de diagnosticare, astfel încât pacientul a fost pregătit pentru colonoscopie.
Procedura endoscopică: Pregătirea pentru efectuarea unei gastroscopii sau colonoscopii constă în primul rând în respectarea unui regim strict de dietă alimentară de 48-72 de ore. Pacientul a fost anesteziat urmărind protocolul de anestezie cu medetomidină şi ketamină. După o clismă cu apă călduţă simplă, colonul a fost curăţat cu ajutorul unor tampoane sterile în vederea îndepărtării materiilor fecale şi mucusul aderent la mucoasa colonului. Procedura endoscopică necesită o echipă medicală alcătuită minim din 2-3 medici veterinari pentru manipularea aparaturii şi supravegherea pacientului (figura 1).
figura 1: Pacientul aflat în decubit lateral, pregătit adecvat pentru colonoscopie
Diagnostic şi tratament: Prin colonoscopie s-a depistat în cazul labradorului o proliferare de ţesut tumoral la nivelul mucoasei colonului, care la suprafaţă era bine vascularizat cu cheaguri de sânge (figura 2-3).
Figura 2-3 : pe aceste două imagini endoscopice se pot observa mucoasa colonului, care prezintă zone cu peteşii, şi formaţiunea tumorală aflată pe peretele stâng a colonului. Marginile formaţiunii sunt rugoase, cu proliferare abundentă de ţesut tumoral nou format, neovascularizaţie pe suprafaţă şi zone de ulceraţii cu cheaguri. Delimitarea macroscopică a formaţiunii este clară, fără caracter invaziv.
Colonul pe porţiunea lui ascendentă nu a prezentat modificări structurale ale mucoasei. Leziunea fiind bine localizată s-a decis ablaţia formaţiunii tumorale şi efectuarea unui examen histopatologic în vederea realizării unui tratament post-operator adecvat. După intervenţia chirurgicală Tano a fost internat pentru observaţie şi tratament post-operator. În a 4-a zi i s-a oferit ca hrană conserve dietetice, iar la două zile pacientul a prezentat scaun normal, bine legat, fără mucus şi cheaguri de sânge. Prognosticul este rezervat, se poate enunţa doar după obţinerea diagnosticului histopatologic.
Concluzii: Colonoscopia în cazul lui Tano a fost singura procedură prin care diagnosticul de certitudine putea fi realizat. Multe cazuri asemănătoare rămân nediagnosticate sau sunt tratate inadecvat din cauza lipsei de posibilităţi pentru efectuarea unei endoscopii sau din cauza lipsei solicitării unei gastroscopii sau colonoscopii de către medicul veterinar curant.
Când se recomandă endoscopia? În primul rând gastroscopia este recomandată pentru biopsia mucoasei gastro-intestinale în toate cazurile de boli cu semne clinice de vomă, diaree, anorexie, pierdere în greutate şi hipoalbuminemie, în caz de suspiciune de corp străin gastric, în caz de obstrucţie de pilor, pentru depistarea originii hemoragiilor esofago-gastrice, pentru depistarea şi tratarea stricturii esofagiene. Colonoscopia este indicată pentru biopsia mucoasei colonului în caz de hipoalbuminemie, slăbire şi boli cronice care nu răspund la tratamentul medicamentos şi diete speciale, pentru determinarea originii hematocheziei şi discheziei, pentru depistarea formaţiunilor tumorale de la nivelul intestinului gros.
Dr. Kondor Attila – medic veterinar
Dr. Kui-Bogdan Szende – medic veterinar
Spital Veterinar K2, Sfantu Gheorghe